"Apăsarea sufocantă te face să pierzi şirul clipelor pe care le petreci respirând. Te diminuezi dar nu înafară ci topeşti singurii stâlpi de susţinere interiori, aceia ai încrederii în tine.
Nu înţelegi de ce celălalt nu se poate conforma în funcţie cu dorinţele tale.
Culoarea gri nu mai e decât o nuanţă a trotuarului. Pe jos, pe sus sunt mii de alte culori. Monotonia nu are haz.
Pe cine încerci să amuzi cu acelaşi spectacol iarăşi?
Am auzit că răceala e un metal saturnian pe care doi nefericiţi au reuşit să-l atingă cu mâna. (Melancolia grea în care ochii mi-au picat mă face să realizez că noi am fost acei 2 nesăbuiţi..care au ajuns într-un mediu meschin iubirii.)
Dar singurătatea nu denotă lipsa de viaţă ci numai absenţa sentimentelor exteroceptive.
Tristeţea e azi doar un clown cu o faţă ştearsă deoarece noi ne iubim. ;)"
